Deși administrația Biden a făcut presiuni evidente asupra Kievului pentru a stopa campania de lovire a rafinăriilor rusești, care a încetinit considerabil după aceea, o serie de experți în energie și strategie militară subliniază că distrugerea rafinăriilor din Rusia nu afectează prețul global al țițeiului. Aceștia subliniază că Ucraina ar trebui să-și continue campania de lovire a acestor ținte, datorită impactului major asupra bugetului de stat prin care Kremlinul își finanțează războiul de agresiune.
Campania Kievului împotriva rafinăriilor rusești
Joi dimineața, pe rețelele de socializare au apărut imagini cu un nou atac purtat de ucraineni cu drone asupra rafinăriilor rusești. De această dată a fost vorba de rafinăria din Salavatnefteorgsintez, a unsprezecea ca mărime din Rusia, cu o capacitate de zece milioane de tone pe an. Acest nou atac face parte din campania Kievului de lovire a rafinăriilor rusești ce a început în data de 19 ianuarie, atunci când o dronă ucraineană a lovit un depozit de petrol din orașul Klintsy, în vestul regiunii rusești Briansk, incendiind patru rezervoare cu aproximativ 6.000 de tone de petrol.
/1.Drone attack on the Russian oil refinery “Salavatnefteorgsintez” which is located 1300km from the frontline is reported. As Russian media say: “A fire started on the territory of the plant. According to preliminary data, no victims.” pic.twitter.com/CdnXhF9o4e
— Special Kherson Cat 🐈🇺🇦 (@bayraktar_1love) May 9, 2024
Mai târziu în aceeași săptămână, un alt atac a aprins un incendiu la rafinăria de petrol a Rosneft din Tuapse, un oraș rusesc aflat la aproximativ 965 de kilometri de teritoriul controlat de Ucraina. În martie, dronele ucrainene au lovit patru rafinării rusești în două zile. Luna aprilie a început cu un atac cu drone ucrainene asupra celei de-a treia rafinării rusești ca mărime, situată în adâncul regiunii Tatarstan, la aproximativ 1280 de kilometri distanță. Luna s-a încheiat cu atacuri asupra unor instalații din alte două orașe rusești, Smolensk și Riazan.
În total, Ucraina a lansat cel puțin 20 de atacuri asupra rafinăriilor rusești din octombrie. Oficialii ucraineni din domeniul securității au indicat că obiectivele atacurilor sunt de a întrerupe aprovizionarea cu combustibil a armatei ruse și de a reduce veniturile din exporturi pe care Kremlinul le folosește pentru a-și finanța efortul de război.
Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie
Până la sfârșitul lunii martie, Ucraina a distrus aproximativ 14% din capacitatea de rafinare a petrolului din Rusia și a forțat guvernul rus să introducă o interdicție de șase luni asupra exporturilor de benzină. Unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume importă acum benzină.
Dar administrația Biden a criticat atacurile demarate în forță de ucraineni. În februarie, vicepreședintele Kamala Harris l-a îndemnat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să se abțină de la atacarea rafinăriilor de petrol rusești, de teamă că loviturile ar putea duce la creșterea prețurilor globale ale petrolului.
În aceeași logică, secretarul apărării Lloyd Austin a avertizat Comisia pentru servicii armate a Senatului, la jumătatea lunii aprilie, că “atacurile ar putea avea un efect în lanț în ceea ce privește situația energetică globală” . În loc să lovească infrastructura petrolieră, Austin a declarat comitetului, “Ucraina este mai bine servită în a ataca ținte tactice și operaționale care pot influența direct lupta actuală” .
Atacurile asupra rafinăriilor nu afectează prețurile globale
Într-un articol publicat miercuri în prestigioasa Foregin Affairs, doi cercetători în energie și unul în studii militare susțin că criticile Washingtonului sunt eronate și că atacurile asupra rafinăriilor de petrol nu vor avea efectul asupra piețelor energetice globale de care se tem oficialii americani.
Alegerea făcută de UEFA, după ce Real Madrid – Bayern s-a lăsat cu o controversă uriașă de arbitraj
„Aceste lovituri reduc capacitatea Rusiei de a-și transforma petrolul în produse utilizabile; ele nu afectează volumul de petrol pe care îl poate extrage sau exporta. De fapt, cu o capacitate internă de rafinare mai mică, Rusia va fi forțată să exporte mai mult țiței, nu mai puțin, ceea ce va duce la scăderea prețurilor globale în loc să le crească.
Într-adevăr, firmele rusești au început deja să vândă mai mult petrol nerafinat în străinătate. Atâta timp cât acestea rămân limitate la rafinăriile rusești, este puțin probabil ca atacurile să crească prețul petrolului pentru consumatorii occidentali” , susțin analiștii Michael Liebreich, Lauri Myllyvirta și Sam Winter-Levy.
În ciuda efectului asupra prețurilor la energie la nivel global, cei trei susțin că lovirea rafinăriilor rusești are exact aceste efecte în interiorul Rusiei, unde prețul produselor petroliere rafinate, cum ar fi benzina și motorina, a început să crească.
„Loviturile ating exact obiectivele pe care partenerii occidentali ai Ucrainei și le-au stabilit, dar pe care nu au reușit în mare măsură să le îndeplinească prin sancțiuni și prin plafonarea prețului la petrolul rusesc: de a degrada capacitatea financiară și logistică a Rusiei de a purta un război, limitând în același timp daunele mai ample asupra economiei globale. Kievul trebuie să obțină victorii acolo unde poate, iar o campanie de distrugere a capacității de rafinare a petrolului rusesc aduce beneficii Ucrainei cu riscuri limitate” , mai susțin cei trei autori.
Ucraina nu a lovit câmpurile petroliere ale Rusiei
Aceștia notează că până în prezent, Ucraina și-a concentrat atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești, nu asupra câmpurilor petroliere sau a infrastructurii de export de țiței – o distincție importantă. Asta pentru că după ce petrolul este extras dintr-un puț, este transportat prin conducte și alte infrastructuri către rafinării, unde este transformat în produse ce sunt apoi distribuite utilizatorilor finali.
În 2023, Rusia a extras aproximativ 10,1 milioane de barili de petrol pe zi. Din această cantitate, aproximativ 50% au fost exportate către rafinării din străinătate, iar restul de 50% au fost rafinate pe plan intern, creând produse precum benzină, motorină, combustibil pentru aviație și materii prime chimice. Jumătate din aceste produse rafinate au fost consumate pe plan intern, iar o proporție substanțială a fost deturnată pentru a alimenta mașina de război rusă.
Rusia vinde, de asemenea, produse petroliere rafinate în străinătate – țara era responsabilă pentru aproximativ zece la sută din exporturile maritime mondiale în 2023 -, dar majoritatea țărilor occidentale au încetat deja să mai importe combustibil rusesc rafinat. Principalele destinații pentru produsele petroliere rafinate ale Rusiei sunt Turcia, China și Brazilia, deși Rusia a vândut, de asemenea, combustibil Coreei de Nord, încălcând sancțiunile ONU, în schimbul unor muniții.
Loviturile ucrainene au dat o lovitură semnificativă capacității de rafinare a Rusiei, eliminând până la 900.000 de barili pe zi. Reparațiile vor fi lente și costisitoare, în parte pentru că stivele de rafinare – unde petrolul este distilat în părțile sale constitutive – sunt echipamente uriașe și complexe, a căror proiectare și construcție durează ani de zile, iar în parte pentru că sancțiunile occidentale împiedică accesul firmelor rusești la componente specializate.
Capacitatea de stocare a petrolului din Rusia este limitată. Prin urmare, atunci când o rafinărie este distrusă sau avariată, țițeiul extras nu poate fi pur și simplu stocat pentru a fi utilizat ulterior. Acest lucru le lasă producătorilor ruși doar două opțiuni: creșterea exporturilor de țiței sau închiderea puțurilor și reducerea producției.
Ambele opțiuni sunt neplăcute pentru Rusia, dar creșterea exporturilor este mai puțin dureroasă decât reducerea extracției. Rusia își poate vinde petrolul doar unor țări selecționate, inclusiv China, India și Turcia, ale căror instalații sunt echipate pentru a utiliza clasele specifice de petrol produse în Rusia. Astfel, aceste țări au o influență asupra Rusiei pentru a cumpăra la prețuri mai mici decât cele de pe piață. Cu toate acestea, odată ce petrolul este rafinat, produsele finale pot fi vândute la nivel internațional – ceea ce înseamnă că Rusia trebuie să plătească prețul pieței pentru a-și satisface nevoile interne și militare de combustibil.
Dacă Rusia alege să închidă puțuri în loc să crească exporturile, prețul global al petrolului ar crește într-adevăr – rezultatul pe care administrația Biden încearcă să îl evite. Dar Rusia s-ar confrunta atunci cu o creștere și mai accentuată a costului produselor rafinate, dar și cu venituri mai mici din exporturile de energie. Nu a fost surprinzător, așadar, când primul ministru adjunct al energiei din Rusia, Pavel Sorokin, a sugerat în martie că Moscova ar alege prima opțiune și ar devia mai mult țiței pentru export.
Datele din ultimele luni confirmă faptul că, așa cum era de așteptat, Rusia exportă mai mult țiței, în același timp în care exporturile sale de combustibil rafinat au atins minime aproape istorice. Moscova a exportat puțin peste 712.000 de tone de motorină și alte produse petroliere în ultima săptămână din aprilie, o scădere de la peste 844.000 de tone în aceeași săptămână din 2023. Cu toate acestea, exporturile lunare de țiței au crescut cu nouă procente din februarie până în martie, atingând cel mai ridicat nivel din ultimele nouă luni și al treilea cel mai ridicat nivel de la intrarea în vigoare a sancțiunilor occidentale asupra țițeiului rusesc în decembrie 2022.
Costuri mai mari pentru Rusia
„Loviturile ucrainene nu au avut niciun efect vizibil asupra prețurilor internaționale ale țițeiului, care au rămas stabile până la sfârșitul lunii martie, când Rusia și-a redus producția în cadrul unui acord preexistent cu OPEC. Este posibil ca piețele occidentale să nu sufere, iar Rusia să resimtă creșterea costurilor la energie.
De când au început bombardamentele asupra rafinăriilor, producția de motorină a scăzut cu 16%, iar cea de benzină cu 9%. Prețul mediu săptămânal cu ridicata al benzinei și al motorinei în vestul Rusiei a crescut cu 23% și, respectiv, 47%, între sfârșitul anului 2023 și jumătatea lunii martie. În aprilie, costul benzinei a atins cel mai ridicat nivel din ultimele șase luni, în creștere cu peste 20 la sută față de începutul anului. Rusia a importat 3.000 de tone de combustibil din Belarus în prima jumătate a lunii martie – de la zero în ianuarie – iar Kremlinul a fost nevoit să ceară Kazahstanului să pregătească 100.000 de tone de benzină pentru aprovizionare în caz de penurie” , se arată în articolul din Foreign Affairs.
Până în prezent, consumatorii ruși au fost în mare măsură protejați de aceste creșteri ale prețurilor cu ridicata. Dar în ultima săptămână din aprilie, prețurile cu amănuntul la motorină au crescut cu zece procente. Acest decalaj sugerează fie că societățile petroliere obțin marje mai mici de profit, în detrimentul proprietarilor lor oligarhi, fie că Kremlinul a majorat subvențiile publice pentru carburanți, deturnând bani pe care i-ar fi putut cheltui pentru războiul din Ucraina.
Potrivit unor rapoarte, guvernul rus ar putea, de asemenea, să ia în considerare ridicarea restricțiilor privind utilizarea benzinei de slabă calitate pentru a preveni o penurie de combustibil, o măsură care riscă să deterioreze motoarele, să pună și mai multă presiune asupra unei capacități de întreținere a vehiculelor militare deja slabe și să anuleze garanțiile vehiculelor fabricate în străinătate. Per total, costurile politice, economice și militare se adună pentru Kremlin pe măsură ce continuă loviturile asupra rafinăriilor de petrol.
„Campania Ucrainei funcționează. Aceasta provoacă pierderi pe piețele energetice rusești și exercită asupra Moscovei exact genul de presiune pentru care a fost conceput regimul de sancțiuni condus de SUA, dar care a avut un succes limitat.
Loviturile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol rusești fac acum ceea ce regimul de sancțiuni nu a reușit să facă. Fără a compromite aprovizionarea cu energie la nivel mondial sau a crește prețurile, atacurile afectează veniturile rusești și reduc capacitatea Rusiei de a transforma țițeiul în tipurile de combustibil de care au nevoie tancurile și avioanele pentru a funcționa. Atâta timp cât forțele ucrainene evită să lovească conductele de țiței sau terminalele majore de export de țiței, ele pot menține acest echilibru” , concluzionează cei trei autori.
