În apropiere de Parcul Cișmigiu, se află un bloc misterios, având arhitectura în stil mediteranean în care se împletesc elemente de design italiene cu cele spaniole și arabe, cum sunt în Barcelona. Blocul se remarcă față de alte imobile din București, este singurul de acest fel și reprezintă o atracție pentru turiști.
Blocul Florentin, o bijuterie a Bucureștiului
Blocul se află în apropiere de Parcul Cișmigiu, pe strada George Vraca. Numită și Blocul Florentin, clădirea reprezintă o valoroasă realizare în stilul architectonic mediteranean care a influențat Bucureștiul în perioada interbelică.
O investigație b365.ro aduce în actualitate istoria uitată a acestei uimitoare clădiri. Arhitectul Mădălin Ghigeanu a fost cel care a realizat o documentație minuțioasă pentru Blocul Florentin.
„Teza mea de doctorat ‘Curentul Mediteranean în arhitectură interbelică românească’ apare într-un moment în care nu s-a discutat și nu s-a știut absolut nimic despre arhitectura de tip mediteranean timp de mai bine de 90 de ani. Este un stil care a fost demonizat cu obstinație de către breasla oficială a arhitecților în anii ’30. În realitate sunt nenumărați arhitecți români care au abordat stilul de arhitectură mediteraneană, eu descoperind aproape 50 de personalități” , a declarat arhitectul potrivit sursei citate.
Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €
Inițial, documentarea despre istoria blocului a fost îngreunată de faptul că, înainte vreme, strada pe care se află se numea Sfântul Ionică, și nu George Vraca, și nu se știa numele proprietarului, pe fondul și unor probleme de organizare în cadrul Arhivei Primăriei Capitalei.
Afaceriști bulgari
„Dintr-o hartă de epocă am aflat că în anii ’30 numele străzii era altul. Acesta a fost un prim pas. Cel de-al doilea pas m-a condus către problema legată de numerele străzilor. Din fericire, s-a păstrat numărul 7. Pe o hartă din anul 1938, când blocul a fost autorizat, imobilul apare pe strada Sfîntul Ionică, nr. 7. Așa am descoperit Dosarul de autorizare Primăria IV Verde, în care apare întreg proiectul pe numele omului de afaceri Nicolae Hagianoff. Nicolae Hagianoff a fost un personaj foarte interesant din Bucureștiul interbelic.
Era fiul ministrului de externe bulgar Ion Hagianoff. Făcea parte dintr-o familie bogată care a construit, printre altele, conacul de pe Domeniul Manasia, o frumoasă reședință realizată în stil eclectic, pesemne de către arhitectul John Elisee Berthet. Nicolae Hagianoff avea un bun gust pentru arhitectura eclectică, neavând nevoia de a fi atașat de stilul neoromânesc de pildă, și pesemne că a vrut să fie în pas cu moda timpului din acea perioadă prin construirea Blocului Florentin. Familia Hagianoff era proprietara Fabricii de cărămidă Koska&Hagianoff” , a explicat arhitectul Mădălin Ghigeanu.
Alexandru Iliescu, arhitectul uitat
Ghigeanu a ajuns să-l identifice și pe arhitectul blocului, Alexandru Iliescu, un architect reprezentativ pentru stilul mediteranean, dar care este puțin cunoscut. Născut în 1900, Iliescu a lucrat după absolvirea Școlii de Arhitectură din București (1925) la Primăria Capitalei (1930-1945) „unde va aviza și va conduce proiecte, păstrându-și în paralel statutul de liber-profesionist. După anul 1948 se va angaja la compania mixtă româno-sovietică Sovrombanc” , spune Ghigeanu.
A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”
Potrivit lui Mădălin Ghigeanu, Blocul Florentin, imobil de apartamente, este una din cele mai importante, dacă nu cea mai importantă lucrare de accest fel din perioada interbelică a Bucureștiului.
„Imobilul de apartamente S+P+7Er realizat în stil mediteranean cu influențe spaniole este poate cea mai importantă lucrare de tip block-house realizată în Bucureștiul interbelic (…): Până în ziua de astăzi Blocul Florentin trezește interesul și curiozitatea pasionaților de case istorice, fiind des menționat pe internet, însă fără ca cineva să îi fi destăinut istoria” , spune arhitectul.
A rezistat la cutremure
Deși nu a fost construit la standardele antiseism de astăzi, blocul s-a dovedit solid, fiind ridicat în formă de U, spune Ghigeanu, desi la parter se aflau numai spații pentru comerț. Blocul are câte șase apartamente pe scară, cu două, trei și patru camere.
Blocul a fost terminat foarte repede, autorizație de construcție fiind emisă în 1938 iar recepția având loc în 1940. „ Autorizația de construire este dată în anul 1938, însă documentele de continuare sunt până în anii 40. Recepția finală se face în anul 1940, deci s-a lucrat foarte rapid. Mai mult decât atât, din autorizația de construire, reiese că arh. Alexandru Iliescu a semnat ca antrepriză proprie, a preluat proiectul pe numele său; mulți arhitecți făceau astfel în perioada interbelică. În concluzie, o familie de oameni de afaceri bulgari a ridicat acest bloc exuberant, care s-a păstrat în condiții excepționale.
Este incredibil cât de bine se păstrează nu numai la exterior, dar și în interior. Finisajele interioare cum au putut să reziste atât timp? Ușile, gresia, scările, toate sunt originare. Am văzut enorm de multe blocuri interbelice care nu au rezistat atât de bine în timp” , spune Mădălin Ghigeanu.
