Ursula von der Leyen și-a declarat oficial candidatura pentru un al doilea mandat de cinci ani în fruntea Comisiei Europene. În cazul în care va fi aleasă, ea va trebui să facă un adevărat număr de echilibristică pentru a menține unitatea Uniunii Europene și pentru a ține la distanță extrema dreaptă. Ambiția ei este acum o Europă mai „competitivă”, un cuvânt care acoperă multe, de la consolidarea puterii militare la reguli climatice mai favorabile industriei.
Un climat geopolitic nefavorabil
Punând capăt unor luni de speculații, Ursula von der Leyen a anunțat, luni, în fața membrilor partidului său, Uniunea Creștin-Democrată din Germania (CDU), că va candida pentru un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene. Anunțul a fost făcut într-un climat geopolitic sumbru: Europa se confruntă cu agresiunea Rusiei în Ucraina, un război care intră deja în al treilea an, în momentul în care Donald Trump țintește un al doilea mandat la Casa Albă și sprijinul SUA pentru Kiev întâmpină dificultăți în Congres.
„Trebuie să ne apărăm împotriva diviziunilor interne și externe. Sunt sigură că avem puterea de a face acest lucru și aceasta este sarcina pe care mi-am stabilit-o” , a declarat Von der Leyen la Berlin, angajându-se să apere Uniunea Europeană împotriva forțelor care încearcă să o divizeze, scrie Euractiv.
Congresul PPE de la București
Candidatura sa trebuie să fie aprobată de Partidul Popular European (PPE), din care face parte CDU, în cadrul unei reuniuni care va avea loc luna viitoare la București și confirmată de Parlamentul European, după alegerile europene din iunie.
Rușii îl caută acum pe Oleg, fratele lui Aleksei Navalnîi
Șefa executivului UE s-a poziționat imediat ca fiind cea mai probabilă candidată pentru a-și prelua propriul post, întrucât se așteaptă ca PPE să fie grupul care va obține cele mai multe locuri în Parlamentul European la alegerile din iunie, după care grupul cu cele mai multe voturi va avea dreptul de a numi următorul președinte al Comisiei.
Pentru a fi numită din nou în fruntea executivului european, Ursula von der Leyen va trebui, de asemenea, să obțină sprijinul a cât mai mulți lideri europeni.
Viktor Orban, o piedică?
Cu excepția premierului ungar Viktor Orban, nu se așteaptă ca vreun lider al UE să se opună candidaturii sale. Unii i-au susținut deja candidatura, iar aproape toți ceilalți o apreciază, o respectă sau contează pe abilitățile sale de a-și respecta angajamentele, în special în perioade de criză.
Premierul finlandez Petteri Orpo, premierul suedez Ulf Kristersson, premierul leton Evika Siliņa și premierul lituanian Ingrida Simonyte au declarat deja că o vor susține pe Von der Leyen. Chiar și lideri progresiști precum premierul spaniol Pedro Sánchez (Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, Socialiștii și Democrații Europeni) și-au declarat sprijinul pentru candidatura ei.
Cum a reacționat Horațiu Moldovan, după ce s-a întâlnit cu Istvan Kovacs&co înainte de Inter – Atletico
Prima femeie la conducerea Comisiei Europene
Ursula von der Leyen (65 de ani) se confruntă cu provocarea de a mulțumi majoritatea liderilor blocului comunitar în următoarele câteva luni, deoarece aceștia vor face cu siguranță cereri pentru a se asigura că interesele lor – și ale actorilor cheie – sunt reprezentate în următoarea legislatură.
Președinta Comisiei, care a fost ministru în toate cele patru cabinete ale fostului cancelar german Angela Merkel, a devenit prima femeie la conducerea executivului UE în 2019. În unele privințe, candidatura sa pentru un al doilea mandat seamănă cu argumentul „Sie kennen mich” („Mă cunoașteți”) a lui Merkel în campania electorală din 2013. Ursula von der Leyen speră să îi convingă pe lideri că o cunosc și că au reușit să rezolve crizele împreună.
Cu toate acestea, stilul de guvernare al Ursulei von der Leyen, considerat prea îndrăzneț de unii și deseori criticat de cei care lucrează la Berlaymont (sediul Comisiei), a creat tensiuni cu unii lideri UE, îngrijorați că un executiv ambițios merge prea departe. În octombrie anul trecut, de exemplu, în timpul unei vizite la Tel Aviv, președintele Comisiei a susținut dreptul Israelului de a se apăra împotriva Hamas, fără a insista că orice răspuns militar trebuie să respecte dreptul internațional. Această poziție a fost puternic criticată în cadrul UE.
Un mandat întărit
De-a lungul mandatului său, Von der Leyen a sporit considerabil puterile și ambițiile Uniunii. Primul său mandat a produs o agendă mai puternică, modelată de pandemia Covid-19, de Brexit, de un nou război pe continentul european și de unitatea politică fără precedent de care au dat dovadă statele membre în sprijinul Ucrainei până în prezent.
Sub conducerea Comisiei Von der Leyen, UE s-a angajat în tranziții majore: către o economie verde și digitală, o revizuire a securității și apărării blocului și o consolidare a suveranității sale economice. Multe dintre inițiativele UE sub președinția sa ar fi fost de neconceput înainte, de la achiziționarea în comun de vaccinuri până la finanțarea livrărilor de arme către Kiev, un subiect care era încă tabu până de curând.
Unitatea celor 27, amenințată
Într-un moment decisiv pentru Europa, care ar putea fi cel mai important din ultimii 50 de ani, această unitate obținută cu greu s-ar putea confrunta cu ascensiunea extremei drepte. Având în vedere peisajul politic în schimbare, un al doilea mandat pentru Ursula von der Leyen ar oferi o garanție de stabilitate, cu atât mai necesară cu cât valorile europene fundamentale sunt amenințate atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.
Liderii UE vor avea, fără îndoială, acest lucru în vedere atunci când vor susține sau respinge candidatura sa, însă cea mai mare provocare pentru ea ar putea fi noua componență a Parlamentului European.
Extrema dreaptă și Trump
Von der Leyen va trebui să câștige o majoritate de eurodeputați în următorul Parlament pentru a-și asigura un al doilea mandat. Potrivit celor mai recente sondaje, partidele de extremă dreapta și anti-imigrație din Europa vor câștiga mai multe locuri la alegerile europene din iunie decât în 2019, înclinând balanța spre dreapta.
Prin urmare, numărul eurodeputaților favorabili fostului președinte american Donald Trump – care ar putea fi reales în noiembrie și să revină la „America-first” – este probabil să crească. Prin urmare, principala provocare cu care se va confrunta Von der Leyen după realegerea sa va fi aceea de a se asigura că UE-27 rămâne unită, în timp ce blocul comunitar intră într-o perioadă de incertitudine geopolitică.
Este puțin probabil ca ea să poată conta pe sprijinul lui Viktor Orban, deoarece relațiile dintre Bruxelles și Budapesta au fost presărate cu dificultăți în timpul mandatului său. Orban, al cărui guvern încearcă să deblocheze fonduri europene de miliarde de euro suspendate de Bruxelles din cauza politicilor partidului la putere, Fidesz, a declarat recent că Ungaria „trebuie să spună nu actualului model european construit la Bruxelles” .
Italia, alianță decisivă?
Relația dintre Ursula von der Leyen și premierul italian Giorgia Meloni ar putea fi decisivă pentru realegerea sa. Meloni, cu retorica sa anti-imigrație de neclintit, s-a impus ca o figură neașteptat de influentă în cadrul Uniunii Europene și a înlăturat criticii care se temeau de sosirea unui guvern de extremă dreapta în cea de-a treia economie a UE.
Fie în Lampedusa, fie în orașul Forlì din nord-estul țării, după inundațiile catastrofale, fie la Roma pentru lansarea unui nou plan de dezvoltare pentru Africa, Ursula von der Leyen a curtat Italia. Acordarea unei importanțe mai mari securității interne și imigrației ilegale ar putea contribui la finalizarea acestui proces.
Călătoriile Ursulei von der Leyen i-au permis să își dezvolte relațiile cu Giorgia Meloni, care a trecut de la statutul de opozantă feroce a Uniunii Europene la cel de conservatoare moderată. Cele mai recente proiecții electorale prevăd o creștere a partidelor de dreapta în UE, iar Ursula von der Leyen o vede pe Meloni ca pe un aliat puternic în încercarea sa de a fi realeasă, partidul său Fratelli d’Italia fiind un membru influent al grupului de dreapta Conservatori și Reformiști Europeni (ECR). Meloni și-ar putea încuraja aliații să schimbe sloganurile eurosceptice cu implementarea unor politici de dreapta în întreaga Uniune.
Noi membri ai UE
Cel de-al doilea mandat al doamnei Von der Leyen ar începe într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să își consolideze securitatea în fața Rusiei, care duce un război periculos de aproape de granițele sale. Confruntată cu invazia Rusiei în Ucraina, UE a trebuit să își folosească diplomația și să ia numeroase decizii fără precedent. Rapiditatea cu care a reacționat Uniunea și unitatea de care a dat dovadă sunt probabil cea mai mare moștenire a Ursulei von der Leyen.
În timp ce mulți se așteptau ca statele membre să se sature de costul războiului, angajamentul Europei față de Kiev a rămas până acum de neclintit. Cu toate acestea, statele membre sunt din ce în ce mai conștiente de povara pe care aderarea Ucrainei la UE – și cererile de aderare din partea altor țări, inclusiv a celor din Balcanii de Vest – ar reprezenta-o pentru blocul comunitar.
Aceste aderări au potențialul de a transforma UE și necesită reforme profunde ale procesului decizional și ale politicii bugetare. Explicarea acestor realități cetățenilor europeni și guvernelor naționale ar putea fi o provocare majoră pentru următorul președinte al Comisiei.
Mai mult, dacă realegerea sa coincide cu cea a lui Donald Trump, care a sugerat că Statele Unite ar putea să nu vină în ajutorul aliaților din NATO care nu cheltuiesc suficient din bugetul lor pentru apărare, doamna von der Leyen va trebui să își respecte promisiunea de a construi o „Europă puternică”.
Economia de război
O „transatlantincistă convinsă” , cum se declară, Ursula von der Leyen a creat relații „foarte bune” cu actualul președinte american, Joe Biden. Cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană se îndreaptă încet, dar sigur, spre o logică de „economie de război” . Cuvântul de ordine va fi „cheltuiți mai mult, cheltuiți mai bine, cheltuiți european” .
UE va trebui să își sporească resursele cheltuind mai mult pentru producția de echipamente de apărare și asigurându-se că aceste echipamente sunt fabricate pe continent, astfel încât miliardele de euro plătite de contribuabili să ajungă la companii care creează locuri de muncă aici. Consolidarea capacităților de producție de armament, autonomia și preferința comunitară sunt elemente-cheie și ale viziunii președintelui francez Emmanuel Macron pentru viitorul Europei.
Von der Leyen și-a anunțat, de asemenea, intenția de a crea un post de „comisar european pentru apărare” dacă va fi realeasă. „Cred că este foarte important ca țările din Europa Centrală și de Est să aibă portofolii bune, iar acesta este un portofoliu bun” , a declarat ea la Conferința de Securitate de la Munchen din acest weekend. Decizia a fost considerată una inteligentă, deoarece a răspuns așteptărilor liderilor țărilor din Europa Centrală și de Est, care poate nu erau încă pe deplin convinși de angajamentul comisarului pentru regiunea lor.
Moștenirea lăsată de Green Deal
Sub conducerea Comisiei Von der Leyen I, principalele partide politice au adoptat Green Deal și o strategie ambițioasă, deși controversată, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Însă o ascensiune a extremei drepte în alegerile europene ar putea frâna tranziția ecologică a UE, care a fost una dintre prioritățile comisarului german în timpul primului său mandat.
La fel ca și în cazul imigrației, politica climatică riscă să fie afectată de o deplasare spre dreapta a partidelor de centru-dreapta. Într-adevăr, următoarea Comisie Europeană ar putea întâmpina dificultăți în implementarea de noi măsuri de protecție a mediului. În ultimele luni, politicile de mediu ale Ursulei von der Leyen au fost criticate de propria sa familie conservatoare, care încearcă să limiteze „Green Deal” , considerând că acesta impune o povară birocratică și costuri excesive pentru industrie și agricultură.
Într-un eventual al doilea mandat, Von der Leyen și-ar putea schimba prioritățile, de exemplu, acordând mai multe concesii agricultorilor europeni. Va fi deci important pentru ea să găsească un echilibru între câștigătorii și perdanții tranziției ecologice.
