În sfârșit, o veste bună pentru Ucraina? Coreea de Sud ar putea livra 330.000 de obuze de calibrul 155 mm Kievului în 41 de zile, devenind cel mai mare furnizor al acestuia, cu mai mult decât toate țările europene la un loc. În doar câțiva ani, țara a devenit al nouălea cel mai mare exportator de arme din lume.
Periculosul vecin din nord
Această livrare de arme către Ucraina s-ar face indirect, prin intermediul Statelor Unite, deoarece țara peninsulară nu poate furniza echipamente letale unei națiuni aflate în război, dar oferă Ucrainei ajutor neletal și asistență. Australia, Indonezia, Polonia: Industria militară sud-coreeană câștigă contracte masive de armament unul după altul. Acest succes îi permite țării să devină o alternativă credibilă și mai puțin costisitoare la gigantul american.
De pe locul 15 ca țară exportatoare de armament în perioada 2010-2014, Coreea de Sud a urcat pe locul 9 în lume în 2023 (perioada 2018 și 2022) , și își propune să ajungă pe locul patru mondial în 2027. Cum poate fi explicat un astfel de succes într-un interval de timp atât de scurt?
Trebuie să ne întoarcem la 1953 și la sfârșitul Războiului din Coreea. Coreea de Sud a ieșit fără vărsare de sânge dintr-un conflict care a devastat țara și a mizat pe o politică majoră de industrializare. Ramura militară joacă un rol predominant, în fața unei Corei de Nord cu care este încă tehnic în război.
Reducerea dependenței de SUA
Dar în anii 1970, Coreea de Sud a făcut o schimbare majoră. „A existat o dorință de a limita dependența față de Statele Unite, existând o teamă de dezangajare din partea americanilor” , explică pentru Le Point Remi Hemez, ofițer de armată și specialist în apărarea sud-coreeană.
După Războiul din Coreea și după anunțarea în 1969 a doctrinei Nixon, care preconiza retragerea trupelor americane din peninsula coreeană, guvernul de la Seul a realizat că trebuie să își construiască propria industrie de securitate. De atunci, țara a trăit pe acest fond de anxietate, știind că nu se poate baza doar pe aliații săi, precum Statele Unite.
Cauza morții actorului Andre Braugher a fost dezvăluită. Starul din „Brooklyn Nine-Nine” avea 61 de ani
În timp ce aliații europeni ai Washingtonului au avut tendința de a-și reduce forța militară și capacitatea de producție de armament după Războiul Rece, Coreea de Sud, indiferent de culoarea politică a guvernelor sale, și-a continuat efortul de dezvoltare militară pentru a răspunde cerințelor comandamentului său în fața unei Corei de Nord mereu amenințătoare și nucleară.
Inițial, industria militară din Coreea de Sud s-a bazat pe așa numita retro-inginerie, fabricând echipamente americane sub licență, cum ar fi elicopterul Hughes MD500. „Apoi, în anii ’90 a avut loc o schimbare de direcție, cu accent pe cercetare și dezvoltare”, continuă Remi Hemez. Tancul K2 și obuzierul autopropulsat K9, produse sud-coreene emblematice pentru export, sunt rezultatul acestei lungi maturizări către o bază tehnologică și industrială de apărare autonomă.
Miliardarul cu 46 de ani mai în vârstă sau un super job la Paris? Romina Gingașu: “Am ales cu inima!”
Capabilă să își satisfacă propriile nevoi prin modernizarea armatei sale, Coreea de Sud s-a orientat apoi către exporturi. Baza tehnologică și industrială de apărare autonomă este menită să stimuleze creșterea coreeană și să sprijine economia. În prezent, Coreea de Sud dezvoltă vehicule blindate, rachete și avioane de luptă.
Mult, rapid și ieftin
„Coreea de Sud este un furnizor alternativ credibil pentru Statele Unite”, explică Remi Hemez. Țara face livrări foarte rapide datorită importantei sale linii de producție și umple rapid golurile pentru alte țări”. În plus, aceste echipamente, fabricate conform standardelor țărilor membre NATO, sunt oferite la un preț atractiv.
„Industria de apărare își aprovizionează armata și permite realizarea unor economii de scară”, spune ofițerul de armată, deoarece echipamentele sunt produse în cantități mari. Ca urmare, Coreea de Sud poate furniza mult, rapid și la un preț bun.
Australia a comandat 129 de vehicule de luptă pentru infanterie (IFV) în valoare de șapte miliarde de dolari australieni. Polonia a aprobat achiziționarea a 152 de obuziere autopropulsate K9 la un preț de 2,6 miliarde de dolari americani, precum și a 180 de tancuri K2 și 48 de avioane de luptă ușoare F/A-50. Unele tancuri și obuziere au fost deja livrate. Acest ultim contract include prevederi pentru producția locală de tancuri K2 și și obuziere K9 în viitor.
Aceste transferuri de tehnologie nu reprezintă pentru Seul temeri atât de mari ca pentru alte țări exportatoare de arme. În orice caz, pare a fi o strategie câștigătoare. Volumul exporturilor sale de arme a crescut cu 74% în perioada 2013-2017 și în 2018-2022.
O industrie dezvoltată din 1970
În Coreea de Sud, activitățile industriale de apărare au fost dezvoltate începând cu anii 1970, bazată pe conglomerate (Chaebol, în coreeană). Acestora din urmă li s-au atribuit mai multe sectoare strategice în schimbul unor avantaje economice (monopoluri sau cvasi-monopoluri, acorduri financiare, reduceri de taxe etc.)
Deși această strategie a permis crearea relativ rapidă a capacităților de producție de echipamente militare (aproape exclusiv sub licență americană), ea adus și dificultăți în ceea ce privește competitivitatea și inovațiile.
Industria coreeană a apărării s-a consolidat de-a lungul anilor. De exemplu, grupul aerospațial Korea Aerospace Industries (KAI) a fost creat în 1999, preluând activitățile aerospațiale ale conglomeratelor Samsung Techwin, Daewoo Heavy Machinery și Hyundai Motors.
În sectorul armamentului terestru, două grupuri sunt responsabile de contracte principale în cadrul programelor naționale majore. Unul este conglomeratul Hanwha, cu filialele Hanwha Defence și Hanwha Systems, iar al doilea este Hyundai Rotem.
